CSR-ul în România – tendinţă sau business responsabil?

E greu a stabili momentul în care corporaţiile şi multinaţionalele au deschis larg ochii şi au spus răspicat că “NU se mai poate!”. A fixa un moment în “deşteptarea” pieţei mondiale asupra fenomenelor nocive asupra mediului înconjurător şi a incapacităţii omului de a proteja mediul şi toate resursele de care el însuşi se foloseşte, este cu atât mai greu de stabilit cu cât o dată pornită o “revoluţie” în masă, “focul” care aprins-o devine din ce în ce mai mic în memoria colectivă a celor au stârnit aceasta mişcare mondială.

A începe a construi istoria scurtă a fenomenului CSR în România şi în întreaga lume ne-ar conduce inevitabil la aceeaşi cauză îngrijorătoare – degradarea continuă şi rapidă a mediului înconjurător. Unirea forţelor specialiştilor de pe piaţa de business din lume şi din România a fost primul pas concret, conştient şi responsabil în tratarea uneia dintre cele mai grave probleme, alături de crizele economice, militare şi apariţia terorismului internaţional în sânul liniştii mondiale. Numai în România, companii importante precum A&D Pharma, Petrom, Alexandrion Group, Avon România, Banca Transilvania, Romtelecom, Tuborg România (URBB), Ursus Breweries, Vodafone sau Nestle au început  sa faca paşi importanţi către responsabilizarea comunităţii civice faţă de problemele mediului, prin campanii de comunicare complexe, menite a trezi în societate spiritul responsabil si iubirea devotată faţă de mediu.

Totuşi, deşi acest fenomen a fost salutat încă de la început ca o revelaţie, ca o adevărată pasăre Pheonix renăscută din umbra inconştienţei oamenilor şi a incapacităţii acestora de a conserva resursele planetei, CSR-ul a devenit în ultimul timp, mai ales pe piaţa din România, un subiect intrat sub “zodia” tendinţelor, cei mai mulţi apărând indiferenţi şi plictisiţi de subiectul reponsabilizării sociale cu privire la problemele mediului înconjurător. Să fie de vină “revoluţia” rapidă, continuă şi profund promovată a tuturor campaniilor derulate în ultimii ani, sau neîncrederea societăţii în fenomenele de masă, în implicarea afacerilor şi a grupurilor de interese care întreţin aceste afaceri? Răspunsul este greu de stabilit în condiţiile în care, la ora actuală, societatea se află sub însemnul unui colaps al încrederii.

Voi ce credeţi?