Condamnarea la inovatie – sfarsitul CSR-ului?

Business-ul actual arde. Iar focul continuu al crizei agreneaza marile afaceri si companii intr-un joc periculos in care riscul si inovatia reprezinta singurele solutii in lupta pentru supravietuire. Cum economia se clatina si se inclina cu fiecare luna in fata deciziilor mai mult sau mai putin inspirate ale celor mai multi manageri si antreprenori, ritmul antrenant si ostil al incercarii de a duce lupta pana la capatul luminos al tunelului aduce in fata “coltii” unei “fiare” inca neimblanzite – inovatia. Dupa cum declara Aliz Kosza – director general executiv al Fabryo Corporation, in procesul perpetuarii inovatiei este nevoie de trei elemente determinate:

• “capacitatea pentru inovatia de produs – idei, know-how si nu in ultimul rand, indispensabila pofta de a tura motorul tehnologiei la cote maxime

• echipa – membrii, liderul, managerul – vizionar cu o gandire divergenta, diferita, holistica si curaj de a actiona

• capacitate de a dezvolta solutii si modele de operare proprii si inovatoare – in relatia cu consumatorii, in interiorul companiei, cu furnizorii si partenerii”

Daca luam in considerare numai primul dintre aceste trei repere fundamentale, ne vom da seama de compromisul urias pe care omul incepe sa si-l asume atunci cand recurge la investirea masiva in mersul antrenant pe pista tehnologiei. Iar tehnologia – chiar si cu toate marile sale avantaje (informatie transmisa rapid, servicii realizate intr-un ritm la fel de rapid etc.), daca este privita din unghiul brut si rece al mecanismelor folosite, a reactiilor chimice si fizice antrenate si care se izbesc inevitabil de capriciile si motivatia de a trai a naturii, atunci ecuatia iesirii din criza cu orice pret devine “calaul” sigur al CSR-ului. Cu toate acestea societatea de astazi, preocupata din ce in ce mai mult de propagarea spiritului sustenabilitatii si mai putin de green marketing, reuseste sa gaseasca si in CSR o oportunitate pentru diferentierea prin inovatie. Astfel, paradoxul, odata creat, chiar fin exprimat prin celebra linie de cuvinte” to be or not to be” (moare sau se naste inca o data CSR-ul si deviza puternica a sustenabilitatii prin mecanicizarea si tehnologizarea lumii in toate sectoarele ei – industrie, IT, comunicare, economie etc.), aduce in lumina un crud impas. Daca inovatia este singura cale de iesire din profunda criza economica globala, iar daca CSR-ul traieste ca mijloc inovator, dar si precum o componenta fundamentala in politicile interne nationale si politicile de securitate mondiale, atunci societatea contemporana intra intr-o polemica covarsitoare. Ce alte solutii eficiente si rapide se pot gasi in anevoiosul drum al iesirii din criza in afara tehnologizarii brute a principalelor sectoare dintr-o societate? Este, in fapt, inovatia, un mediu propice in actualul context pentru dezvoltarea CSR-ului si a sustenabilitatii, dat fiind faptul, ca aceastea din urma reprezinta una dintre cele mai arzatoare puncte de pe agenda mondiala actuala?